Constantin Ardeleanu ( 27.09.1948 în Tazlău, judeţul Neamţ), poet, prozator, eseist s-a născut în satul lui I.I.Mironescu, în familia Eleonorei şi a lui Remulus Ardeleanu. A absolvit clasele primare şi gimnaziale la Tazlău (1964), liceul la Buhuşi (1968 ) şi Facultatea  de Studii Economice a  Universităţii ,, Al. I. Cuza’’ din Iaşi (1971).

Apare ca publicist în revistele: Viaţa Militară, Viaţa Armatei, Orizont, Luceafărul, Diagonale, Conta, Cenaclul de la Păltiniş, Oglinda, Loto-Prono, Rebus, Urzica, La Tazlău, Gluma  şi în ziarele Observatorul Militar, La datorie, Steaua, Sport Magazin, Prosport, Sport XXI, Muncitorul forestier.

Cărţi publicate la Editura Amurg Sentimental până în anul 2004 şi apoi la Editura Societatea  Scriitorilor Militari.

Raftul de cărţi al scriitorului Constantin Ardeleanu

Poezie: Iubiri veştejite (1999), Infernul de ceară (2008), Pârăul cu limbă vecină (2013).

Parodii: Stingher printre poeţi (2011), Stihie peste versuri consacrate (2012);

Proză: Tragerea de timp (1996), Hîtrii Tazlăului I,II,III(1998, 1999, 2001), Stenogramele unui ataşat militar (1998), Timpuri intertesante(2005), Chetronia (2005), Bizarul bazar al Fortunei (2006), Trif (2007), Gilberti (2008), Hronicul Hergheliilor Hoinare (2009), Strada Blănari 18, colţ cu Doamnei (2010), Tazlău, un sfert de infinit (2011), Obliterații I (2014), Obliterații II (2015), Obliterații III (2016)

Teatru: Hăituirea (1998)

Carte sportivă: Steaua - Această credinţă Roşu - Albastră (1997), Plânsu’-Râsu’ stadioanelor (1999), Campioana Campioanelor Apoteotica steaua (2002), Ilie Savu- început de Iliadă (2006), Hâtrii gazonului (2010).

Premii

Premiul pentru pamflet al Revistei Urzica (1986)

Premiul pentru  proză,, George Florin Cozma’’ al revistei ,, Viaţa Armatei’’(1998)

Menţiune la concursul de Teatru de comedie,, Ion Băieşu’’(1995)

Premiul al III- lea al Asociaţiei Presei Sportive pentru carte sportivă (2002)

Membru al Societăţii Scriitorilor Militari şi al Uniunii  Ziariştilor Profesionişti.

Cetăţean de Onoare al  Comunei  Tazlău Neamţ

Apare în :

-Periodice - Asachi  12/2011, Antiteze 3(28)/2011, Luceafărul 27/1999, 20-21/2011, La Tazlău 10/1998, 1481999, 18/2000, 19, 21-22/2001, 23/2002, Telegraful( 17.01.1998, 24.01.1998, 14.02.1998, 28.02.1998. 7.03.1998, 2-8.07.1998)

-Antologii Sentiment Latin/Sentimento Latino (2003 şi 2009), antologii ale poeţilor români şi napoletani, tipărită la  Societatea  Scriitorilor Militari, Scriitori din Neamț-volum colectiv (Răzeșu)-2012.

 Ioan I. Mironescu (13 iunie 1883, Tazlău, judeţul Neamţ - 22 iulie 1939, Tazlău)

 Este fiul Sofiei (născută Honcu) şi al lui Ioan Mironescu, învăţător. Bunicul pe linie paternă se numea Moraru, iar fiul acestuia, Ioan, se va înscrie cu acest nume la Şcoala Normală din Bucureşti, unde profesorii îl trec în catalog Mironescu. Reîntors pe meleagurile natale, tânărul învăţător se va stabili în Tazlău. Cel de-al doilea copil, din cei şase pe care i-a avut familia Mironescu, este Ioan Eugen, viitor medic şi scriitor. Omul de ştiinţă îşi va semna lucrările Eugen I. Mironescu, literatul, în schimb, va alege iniţiala primului său prenume, dublând-o cu aceea a tatălui.

Face şcoala mai întâi în satul natal şi la Piatra Neamţ, continuându-şi învăţătura în Iaşi, la Liceul Naţional şi apoi la secţia clasică a Liceului Internat, absolvit în 1904. Aici îl are profesor pe G. Ibrăileanu, care îl remarcă pentru primele încercări literare. Din 1905 devine student la Facultatea de Medicină şi la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii ieşene. Va absolvi doar medicina şi din 1910 este preparator la Clinica Dermato-Sifilitice a Spitalului „Sf. Spiridon" din Iaşi, unde în 1912 îşi susţine şi doctoratul; face şi studii de specializare la Berlin. Profesor universitar şi şef de clinică din 1921, a fost membru în mai multe societăţi de ştiinţe medicale şi de ştiinţe naturale.

       Debutează cu două schiţe, La priveghiu şi La praznic, într-o revistă a elevilor de la Liceul Internat. Colaborează mai ales cu schiţe şi nuvele, dar şi cu publicistică socială la „Viaţa românească" (prima scriere e La cumătrie, în 1906), „Avântul", „însemnări literare", „Solia Moldovei", „Însemnări ieşene". Cea dintâi carte de literatură este o culegere de nuvele, Sandu Hurmuzel (1916). Urmează Oameni şi vremuri (1920) şi Într-un colţ de rai (1930), ambele adunând povestirile apărute în reviste, dramatizareaCatiheţii de la Humuleşti (1938) şi Iulie Radu Teacă (1940), tipărită postum. Mironescu a scris articole de atitudine (în 1907 a fost chiar arestat ca „instigator"), a cochetat cu teatrul, dar vocaţia lui este aceea de povestitor.

      Fără a fi una autobiografică, opera lui Mironescu se reazemă, totuşi, pe realităţile unei istorii trăite nemijlocit. Din cadrele ei coboară personaje ca Irimie Honcu şi Tulie Radu Teacă, portretizat în nuvela care îl propune drept erou titular. Elevul de altădată îşi petrecuse o vară la stâna acestui inimitabil mucalit, mocan în Breţcu, care îi oferă prozatorului prilejul să realizeze admi­rabile efecte umoristice, bazate pe comicul de limbaj, pe relatarea amănunţita a unor gesturi şi obiceiuri ieşite din obiş­nuit.

       Cel ce se visa actor avea, se pare, însuşiri scenice reale, dovadă adolescentul evocat în Taclale de pensionari, în care, sentimental, autorul s-a proiectat. Renunţând la scenă, Mironescu va purta mereu nostalgia acesteia. Îi plăcea să povestească şi avea abilitatea de a „interpreta" o poveste dându-i o coloratură dramatică. Surprinde, ce-i drept, de cele mai multe ori în prozele sale situaţii şi caractere prin chiar structura lor tensionate. E, între altele, şi cazul revoltei din 1907, la care fostul student medicinist fusese deopotrivă martor şi participant. Atitudinea deschisă în favoarea celor năpăstuiţi, pentru care va fi, de altfel, condamnat şi închis, se regăseşte în relatarea dramei lui Furtună Veteranul.

         Prozatorul se apropie cu o caldă simpatie de o umanitate în fond tragică, proiectându-i chinurile, izvorâte din sărăcie, boală şi mizerie, pe un ecran de epocă de un crud realism. Alte pagini vor tinde să complinească şi să nuanţeze aria tematică predilectă, aducând în prim-plan psihologia celor sortiţi să facă, neştiuţi de nimeni, istorie.

      Semnificative rămân povestirile Căprarul Gheorghiţă sau Unul dintre necunoscuţi, inspirate de primul război mondial, în care scriitorul fusese el însuşi angrenat ca medic-sublocotenent. O parte a scrierilor sale se opreşte, de altminteri destul de stăruitor, asupra vieţii cazone, fie urmărindu-i consecinţele nefaste în rândul simplilor recruţi de la ţară (Sandu Hurmuzel), fie luând act de corupţia şi ignoranţa militarilor de carieră (Toto-n război), fie punând la stâlpul infamiei politicianismul, demagogia şi pretinsul patriotism.

         Prozatorul merge de cele mai multe ori pe linia caricaturală inaugurată de Anton Bacalbaşa, dar - cum s-a observat - anticipează, în multe privinţe, umorul acid din proza lui Gh. Brăescu. Oricât şi-ar fi lărgit însă registrul tematic, Mironescu n-a putut uita nici o clipă că este - cum îl definea Mihail Sadoveanu - marele „prieten al ţărănimii" şi a ştiut să-i facă auzite durerile.

Cezar Ţucu

Născut la Blăgeşti, Bacău (21 ianuarie 1951), după absolvirea Liceului “George Bacovia” din Bacău, apoi, a Facultăţii de Matematică – Mecanică a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1974) a fost numit profesor titular la Şcoala din Tazlău, deţinînd şi funcţiile: director educativ (1980-1986) şi director (1986-1990 și 2000 - în prezent). După atîţia ani de muncă la catedră, dar şi în folosul obştii a fost adoptat de comunitate, acordîndu-i-se şi titlul de Cetăţean de onoare al comunei Tazlău. Pentru activitatea didactică, a fost distins cu: Diploma de “Profesor evidenţiat”; “Diploma de onoare pentru promovarea valorilor ştiinţelor în România şi în lume”; “Diploma de onoare la Simpozionul Internaţional Disponibilităţi creative în lume”; “Premiul şi Trofeul de Excelenţă pe 2010, la Primul Simpozion Internaţional Universul Ştiinţelor”; membru în Comisia Naţională pentru Reforma Învăţămîntului.

Membru al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ şi Vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale I. I. Mironescu din Tazlău. Redactor, redactor-şef adjunct, redactor-şef al revistei La Tazlău, redactor la Revista “Antiteze”.  De-a lungul anilor a colaborat la mai multe publicaţii: “Amurg sentimental”, “Antiteze”, “Apostolul”, “Catharsis”, “Ceahlăul”, “Conta”, “La Tazlău”, “Mesagerul” (titular al rubricii săptămînale “De la Tazlău, scrisori, în versuri”), “Monitorul”, “Jurnalul de Dîmboviţa”, “Revista Sud”,   “Telegraful” (titular al rubricii “3 pe zi”,  apoi rubrică  săptămânală).

Este autor al volumelor de versuri:

1998-“Lumea în 300 de epigrame şi catrene”;

1999 -* “Blestemele şi scrisorile Creatorului” ;

2000- “Reforma şcolară şi alte fabulaţii”;

2000 -* “Aria figurilor plane”;

2001-“Aproape fabule”;

2002-“Fabule matematice”;

2005-“Alte scrisori şi blesteme”;

2007-“Noi scrisori şi blesteme”;

2007-“Numai blesteme”;

2010-“Scrisori neterminate”;

2012-,,Blestemele păcatului’’ ;

2014,, Păcatele blestemului’’.

2016- “La hanul poeziei”

2019- “Regatul amintirilor”

Este prezent în antologiile: “Scriitori nemţeni”; “Universul Ştiinţelor Europa-România-Iaşi”; “Disponibilităţi creative în lume”; “Emil Bucureşteanu, “Poeţi nemţeni”; a îngrijit ediţia “I. I. Mironescu, “Scrieri” (2006). Ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul literar, în septembrie 2011, a fost primit în rîndul membrilor Uniunii Scriitorilor din România .

http://www.cnrv.ro/apostolul/in-neamt-un-nou-membru-al-uniunii-scriitorilor-prof-cezar-tucu

http://convorbiri-literare.dntis.ro/ALUIapr7.html

http://ziarulceahlaul.ro/despre-cartile-copilariei-cu-poetul-cezar-tucu

http://ziarulceahlaul.ro/lansare-de-carte

http://ziarulceahlaul.ro/matematica-si-poezia-se-intalnesc-intr-un-punct-luminos

http://zch.ro/interviu-cu-poetul-cezar-tucu-la-63-de-ani

Procedura specială-12.06.2020

Ordinul 4440-11.06.2020

Desfăşurarea Evaluării Naţionale 2020